Connect with us

Personalități

Personalități ale Ținutului Neamț (XIV). Nicodim Munteanu, patriarhul care „a fost şi a rămas, în toată lunga lui viaţă, un ţăran şi un călugăr“.

Publicat

pe

Viitorul Patriarh Nicodim s-a născut în satul Pipirig, la 6 decembrie 1864 cu numele de Nicolae Munteanu.

A intrat la Seminarul Veniamin Costache din Iași în 1882, iar cand l-a terminat, în 1890, a devenit ucenicul Mitropolit Iosif Naniescu fiind trimis să-și continue studiile la Academia Teologică „Petru Movila” din Kiev, unde va fi coleg cu viitorul Primat al Greciei, Hrisostom al Atenei. Imediat după, terminarea studiilor, în 1894, la 29 de ani, intra în monahism la mănăstirea Neamț, moment în care își schimbă numele de Nicolae în Nicodim. După cinci zile de la tunderea în monahism, este hirotonit ierodiacon. [1]

Întors de la Kiev la Iași, în 1896, e hirotonit preot-ierodiacon, iar în 1900, atinge culmea cea mai înaltă la care putea spera un călugăr de mănăstire,  arhimandrit mitrofor.
În 1903 este numit „arhimandrit de scaun” pe lângă Mitropolia Dunării de Jos și i se încredințează conducerea Seminarului teologic din Galați. Aici rămâne până în 1912, când este numit Episcop de Huși, calitate în care, în anul 1917, primește misiunea de a reprezenta Biserica Ortodoxă Română la lucrările Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, care a hotărât reînființarea Patriarhatului rusesc.[2] Păstorește la Huși până în 1923, anul în care hotărăște să se întoarcă la Mănăstirea Neamț, unde ca stareț, va da o nouă strălucire mănăstirii. Iată cum descrie scriitorul Mihail Sadoveanu, activitatea pe care a desfășurat-o cel care avea să devină Patriarhul Nicodim: „De la Paisie mănăstirea Neamțu nu se mai bucurase de asemenea conducător vrednic. Trecerea părintelui Nicodim pe la Neamțu a însemnat renasșterea acestei vechi și frumoase ctitorii”.[3]

Datorită operei sale cărturăreşti, a fost ales membru de onoare al Academiei Române la data de 15 octombrie 1918. Universitatea din Cernăuţi l-a proclamat „doctor honoris causa” în 1920.[4] Pe 23 ianuarie 1935 a fost ales mitropolit al Moldovei, cu sediul al Iaşi, ca urmare a morţii mitropolitului Pimen. În urma morții Patriarhului Miron Cristea, survenită în anul 1939, a fost chemat să ia în primire, Locotenența de Patriarh. A refuzat însă să candideze la Patriarhat dar la 30 iunie 1939, cu două luni înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Marele Colegiu Electoral Bisericesc l-a ales Patriarh cu aproape unanimitate de voturi, după ce, consimțise să-și depună candidatura.[5] Cuvintele rostite de I. P. S. Sa la investitură, arată programul său de activitate: „Voi evangheliza poporul, voi vesti legea Domnului cu timp și fără timp, voi creștina mereu poporul și-l voi sfinți, până vor deveni toți, dacă e cu putință, cetățeni destoinici ai Împărăției Cerești și prin aceasta, cetățeni destoinici ai împărăției pământești, ai Patriei”.

Cei nouă ani de patriarhat au fost unii dintre cei mai grei din epoca contemporană, şi de aceea, în decurs de doi ani, şi-a dat demisia de trei ori. Astfel, în toamna lui 1940, când la guvernarea țării a venit Antonescu, păstorirea i-a fost pusă la grea încercare de noua conducere a Ministerului cultelor, care, a încercat să intervină în treburile Bisericii, încălcând atribuţiile patriarhului şi dându-i de înţeles că, în noile împrejurări, ar fi mai potrivit să se retragă. În aceste condiţii, la 30 septembrie 1940, prin două scrisori adresate regelui Mihai şi generalului Ion Antonescu, vlădica Nicodim, judecându-se aspru, şi-a mărturisit dorinţa de a se retrage la Mănăstirea Neamţ, aducând ca argumente vârsta înaintată şi starea sănătăţii. Cererea i-a fost respinsă, trimiţându-i-se scrisorile înapoi, fără nici o rezoluţie. O va repeta de două ori, la 29 şi 30 ianuarie 1941, dar cu acelaşi rezultat, încât, neavând de ales, a rămas la locul său, dăruindu-se Bisericii şi neamului.[6] Nicodim a avut un rol benefic în ceea ce priveşte situaţia evreilor, intervenind pe lângă mareşalul Ion Antonescu de a nu-i deporta din Basarabia şi Bucovina în Transnistria.

Presiunile uriaşe la care a fost supus patriarhul i-au agravat boala, în iunie 1946 fiind la un pas de moarte. Epuizat, el îşi înainta demisia regelui, pe 3 octombrie 1947, respinsă de rege care- scria: „Prezenţa Înalt Prea Sfinţiei Voastre în fruntea Bisericii este de cel mai mare folos, astfel că socotesc că este bine să rămâneţi Patriarhul României pentru binele şi bucuria tuturor“. Bătrânul Nicodim accepta iar pentru că starea sa de sănătate se agrava, a fost adus de la Neamţ la Bucureşti. Din palatul patriarhal a aflat la sfârşitul lui decembrie 1947 vestea abdicării regelui. Atunci bătrânul patriarh a rostit: „Dacă a plecat el, eu nu mai am nici un rost“.

Nu va mai trece mult timp şi tristul eveniment al morţii patriarhului se va petrece vineri, 27 februarie 1948, la ora 17:45. Lovitura fatală a constituit-o o pneumonie pe care a contactat-o în ultima sa deplasare, făcută la Curtea de Argeş, în încercarea disperată de a arăta că este activ. Înmormântarea patriarhului Nicodim a avut loc în data de 4 martie. Doar Patriarhia Ecumenică şi Bisericile Ortodoxă Rusă şi Bulgară şi-au trimis reprezentanţi la eveniment, cel mai înalt în rang fiind trimisul Moscovei, arhiepiscopul de Praga, IPS Elefterie. [7]

A fost înmormântat în partea dreaptă a pronaosului Catedralei Patriarhale, alături de primul patriarh al României, Miron Cristea.

 

[1] http://ziarullumina.ro/istoria-crestinismului-mxi-nicodim-munteanu-1939-1948-patriarhul-bisericii-ortodoxe-romane-i–56057.html; Constantin Tomșa, Personalități ale culturii din județul Neamț, Editurile Crigarux & Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2014, p. 51.

[2] Antonie Plamadeala, Alte file de calendar de inimă românească, Sibiu, 1988, Tiparul Tipografiei Eparhiale Sibiu, p. 50-56.

[3] Mihail Sadoveanu, Ctitoria de la Neamțu în „Nicodim Pace voua!”, s. l., 1945, p. 7.

[4]  Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, Editura Academiei Române, București, 1999, p. 356.

[5] Gheorghe Vasilescu – Nicodim, al doilea Patriarh al României în „Magazin istoricˮ, nr. 5, 1998, p. 42-45.

[6] http://ziarullumina.ro/istoria-crestinismului-mxxiii-nicodim-munteanu-1939-1948-patriarhul-bisericii-ortodoxe-romane-xiii–55466.html

[7] http://ziarullumina.ro/patriarhul-nicodim-in-anii-instaurarii-democratiei-populare-1944-1948–33507.html

Actualitate

Curajul de a trece de la Poliție la Primărie – Neculai Preda candidează pentru Primăria orașului Târgu Neamț

Publicat

pe

Neculai Preda se mândrește cu experiența sa de 30 de ani în Poliție, însă de anul acesta s-a hotărât să își continue activitatea în lumea politică. Acesta candidează pentru funcția de Primar al orașului Târgu Neamț din partea Partidului Mișcarea Populară.

Născut și crescut în orașul Târgu Neamț, a activat 30 de ani în Poliția Română, dintre care 25 de ani în orașul Târgu Neamț. Din dorința de a face orașul Târgu Neamț un oraș mai bun, s-a înscris în cursa politică pentru a câștiga cel mai râvnit loc din primărie, funcția de primar.

Invitat în emisiunea „La microfon”, Neculai Preda nu a discutat doar despre viața sa politică ci a povestit și despre viața sa din orașul Târgu Neamț. „Activitatea mea anterioară nu se caracterizează doar prin activitatea de polițist. Eu sunt cetățean în orașul Târgu Neamț, mi-am construit o casă și mi-am întemeiat o familie. Am ales să lucrez și să locuiesc în acest oraș, cu toate că au existat unele oportunități, doar pentru că vreau să fac ceva pentru cetățenii acestui oraș. Eu mă călăuzez după o idee: ceea ce faci pentru tine pleacă o dată cu tine, ceea ce faci pentru societate va rămâne pentru totdeauna.

Studiile și viața profesională l-au făcut să ajungă în punctul în care anii de pensie să îi petreacă în politică. „În 1993 am definitivat studiile juridice la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, iar pe parcurs am urmat cursul de master la facultatea din Iași, unde am terminat „Științe Penale și Criminalistică” , acolo mi-am finalizat pregătirea profesională.”

Întrebat care sunt primele lucruri pe care vrea să le schimbe în Târgu Neamț, Niculae Preda ne-a amintit de problema traficului din oraș. „Prima dată trebuie regândit traficul din oraș, pentru fluidizarea acestuia. În acest moment se lucrează intens la construcția unui mare magazin, la intrare în oraș, după pod în dreapta, iar autoritățile locale actuale nu au gândit o cale de acces corectă spre magazin, având în vedere capacitatea parcării spațiului comercial. […] Un alt punct ar fi regândirea autorizațiilor care se dau pentru construcții, atât pentru construcții civile cât și pentru cele de alimentație publică. S-au deschis 3 unități de alimentație publică fără aproape nici un loc de parcare, 2-3 locuri de parcare cu 30 de locuri la mese. […] Toată lumea se întreabă ce se întâmplă cu Stațiunea Oglinzi. Pentru o stațiune turistică ai nevoie de o suprafatță mult mai mare. Trebuie cumpărat sau inchiriat un teren atat din domeniul silvic cât și din domeniul privat, pentru a extinde suprafața. Să atragem câțiva investitori, să construiască o piscină, să construiască o tiroliană, să se facă un traseu montan de la Cabana Oglinzi – Monumentul Eroilor – Cetatea Neamț – Parcul Cetății pentru ca omul să aibă unde să se plimbe. ”

Emisiunea integrală:

Continua sa citesti

Actualitate

Simona Halep a Câștigat turneul de tenis de la Praga

Publicat

pe

Este al 21-lea titlul din cariera jucătoarei născută la Constanța. Turneul de la Praga are premii totale în valoare de  202.250 de dolari, iar pentru pentru adjudecarea trofeului Simona Halep va primi un cec de 25 de mii de dolari și 280 de puncte în plus în clasamentul WTA.

Simona Halep avut un start ezitant de meci. A pierdut primele două game-uri, pentru ca apoi să revină și să le câștige pe următoarele șase și setul (6-2). În debutul setului al doilea, Halep (nr. 2 WTA) s-a impus pe serviciul belgiencei, însă Elise Mertens (23 WTA) a revenit în game-ul următor și a făcut rebreak. În game-ul al cincilea Simona Halep a câștigat din nou pe serviciul adversarei și a preluat conducerea, 3-2, însă Mertens a revenit și egalat la patru. La scorul de 5-5 Halep, a câștigat din nou pe serviciul adversarei, pentru ca apoi să-și adjudece și setul al doilea cu scorul de 7-5.

Cele două jucătoare s-au mai întâlnit patru ori în carieră, până la finala de la Praga, iar Halep conducea cu scorul de 3-1.

În drumul spre finala turneului de la Praga, Halep s-a impus în semifinale și în fața compatrioatei Irina Begu, scor 7-6, 6-3. În primul tur, la primul meci oficial disputat după o pauză de aproape șase luni, Halep s-a impus greu împotriva Paulei Hercog (29 ani, 46 WTA), cu 6-1, 1-6, 7-6 (7-3).

 

 

Continua sa citesti

Actualitate

FOTO – VIDEO Parastasul de 7 ani de la trecerea în veșnicie a părintelui Iustin Pârvu de la Petru Vodă

Publicat

pe

De

Sâmbătă, 13 iunie 2020, a avut loc parastasul de 7 ani de la trecerea în veșnicie a părintelui Iustin Pârvu de la Petru Vodă.

Părintele Iustin Pârvu, despre a cărui chilie, datorită numărului mare de persoane care veneau să-i ceară sfatul, se spunea că este un loc „îngropat în popor”, a fost pomenit astăzi la Mănăstirea Petru Vodă din județul Neamț, în contextul împlinirii a 7 ani de la trecerea la cele veșnice. Slujba de pomenire și Sfânta Liturghie care a precedat-o au fost oficiate de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, alături de un sobor numeros de preoți și diaconi. Credincioși din mai multe județe ale țării au ținut să fie prezenți la slujba Parastasului părintelui Iustin Pârvu, să se închine și să se roage la mormântul cunoscutului duhovnic.

În seara zilei de 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani, trecea la cele veșnice renumitul duhovnic Iustin Pârvu, starețul Mănăstirii Petru Vodă din județul Neamț. Astăzi a fost săvârșită la mormântul părintelui slujba Parastasului de 7 ani, de către PS Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, alături de un sobor de preoți și diaconi.

Încă de la primele ore ale dimineții, credincioșii veniți din mai multe județe ale țării au format în liniște două rânduri: unul pentru închinarea la mormântul părintelui și unul pentru vizitarea chiliei. Cu toții au dorit să fie alături la pomenirea celui care, după cei aproape 17 ani de detenţie comunistă, afirma că a trăit „cea mai importantă experienţă pe care o poţi avea în timpul vieţii: să te cunoşti pe tine însuţi pe calea suferinţei”.

Slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită în altarul de vară al mănăstirii. În cuvântul de învățură rostit în cadrul Liturghiei, PS Părinte Episcop Ignatie a subliniat că cea mai mare cinstire a vieții unui drept este imitarea vieții lui:

„Suntem într-o zi în care ne aducem aminte cu smerenie și cu cinstirea cuvenită de cel care a fost duhovnicul multor români ortodocși. Ne aducem aminte de părintele Iustin Pârvu. Îmi este drag când vă văd că veniți cu bucuria inimii căutându-l pe părintele Iustin aici, în locul unde se odihnește. Mă întreb însă: Câți dintre cei care venim aici încercăm să ne asumăm și duhul părintelui Iustin? Sfinții Părinți ne spun că nu este suficient să vii să faci o rugăciune la cel pe care îl cinstești sau de la care ai nevoie de ajutor, ci este nevoie să iei aminte la viața, la duhul pe care l-a purtat în sine cel pe care îl cinstești. Numai în felul acesta, asumându-ne duhul și modul de viețuire în Hristos, putem să ne numim ucenicii celui pe care noi îl cinstim”.

După otpustul Sfintei Liturghii, a urmat slujba Parastasului, ce a avut loc la mormântul părintelui Iustin, situat în curtea mănăstirii. Răspunsurile la slujbe au fost date de Corul academic Byzantion, alături de părinții mănăstirii.

La final, prin grija obștii monahale a Mănăstirii Petru Vodă, a maicilor şi a surorilor de la Mănăstirea Paltin, toţi închinătorii prezenţi la pomenirea părintelui Iustin au luat parte la o agapă.

 

Părintele Iustin Pârvu – martir și mărturisitor

Părintele Iustin Pârvu, renumitul duhovnic și starețul Mănăstirii Petru Vodă, s-a născut la data de 10 februarie 1918, în satul Poiana Largului, judeţul Neamț. În 1936, pe când avea 17 ani, intră frate la Mănăstirea Durău. După doi ani, în 1939, se înscrie la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, lângă Bucureşti, ulterior ajungând și la seminariile teologice de la Râmnicu-Vâlcea şi Roman. În anul 1940 avea loc tunderea sa în monahism, iar la doar un an distanţă, hirotonia întru preot, la vârsta de 22 de ani.

Între anii 1942-1944, părintele Iustin Pârvu a slujit ca preot militar pe frontul de est, până la Odesa. În acest timp, alături de „Divizia 4 Vânători de Munte” a luat parte la luptele din cel de-al Doilea Război Mondial, ajungând până la Don. După întoarcerea în ţară, el continuă studiile la Seminarul din Roman. În anul în care va absolvi seminarul, în 1948, el va fi arestat pe motive politice. Este condamnat la 12 ani de detenţie trecând prin închisorile Suceva, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava şi Aiud. Urmează apoi munca silnică din minele de la Baia Sprie, iar în final ajunge la închisoarea Piteşti. Refuzând să se lepede de credinţă, în anul 1960 părintele Iustin este condamnat la încă patru ani de temniţă.

În anul 1964 este eliberat. Datorită greutăţilor întâmpinate după eliberare, el ajunge să lucreze ca muncitor forestier. Ulterior, monahul este primit în obştea de la Mănăstirea Secu, unde va sluji ca preot şi duhovnic între anii 1966-1974. Mai apoi, în perioada cuprinsă între 1974 şi 1989, părintele va fi preot monah la Mănăstirea Bistriţa, unde autorităţile comuniste i-au stabilit domiciliu forţat. În anul 1976, părintele Iustin Pârvu va ajunge la mănăstirile de la Sfântul Munte Athos. După evenimentele din decembrie 1989, părintele Iustin Pârvu se întoarce la Mănăstirea Secu, unde va sluji ca preot şi duhovnic timp de aproape un an. După aceea, el se retrage în sihăstrie, cu gândul de a-şi petrece restul zilelor în post şi rugăciune. Rânduiala lui Dumnezeu va fi însă cu totul alta, pentru că, între anii 1991-1992, alături de alţi doi monahi, Ignat şi Calinic, părintele Iustin Pârvu soseşte în satul Petru Vodă – județul Neamț. Aici, el va întemeia Mănăstirea Petru Vodă, pe care o va închina martirilor români din închisorile comuniste. Mănăstirea va avea drept hram pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Mai târziu, în împrejurimile mănăstirii, părintele Iustin Pârvu va pune temelia unui schit de maici, a unui azil de bătrâni, cât şi a unui centru de plasament pentru copii.

 

În anul 2003, părintele înfiinţează o publicaţie de învăţătură şi atitudine ortodoxă, cu apariţie lunară, numită „Glasul Monahilor”. Odată cu venirea anului 2008, în data de 2 noiembrie, părintelui îi vine şi cinstea de a fi ridicat la rangul de arhimandrit. Din 2008, apare, cu binecuvântarea părintelui, Revista „Atitudini”.

În data de 16 iunie 2013, părintele Iustin Pârvu va pleca în lumea veşniciei, fiind înmormântat în curtea mănăstirii pe care a ctitorit-o.

 

Continua sa citesti

Popular