Connect with us

Personalități

Personalități ale Ținutului Neamț (XI). Generalul Mihai I. Buttescu, ilustru instructor și comandant militar

Publicat

pe

Născut la 3 noiembrie 1878, al doilea din cinci copii ai Smarandei Butescu (născută Teodorescu) şi al preotului iconom stavrofor Iancu Butescu de la Mânăstirea Agapia, face clasele primare la Şcoala domească din Târgu, la Liceul Naţional din Iaşi, în anii 1889-1894, intră apoi la Şcoala fiilor de militari din vechea capital a Moldovei, unde director de studii era maiorul de stat-major Arthur Văitoianu, viitorul general şi ministru de război, cu profesori de la Iaşi, între care nu lipseau A.D. Xenopol la istorie şi Ion Ralet la mathematică. Susţine examenul de admitere şi se clasifică reuşit al doilea pe lista admişilor, fapt pentru care a fost selecţionat şi trimis la o şcoală militară din Germania.[1]

La data intrării României în Primul Război Mondial, Mihai Buttescu îndeplinea funcția de comandant al batalionului II din Regimentul 2 vânători de gardă ,,Regina Elisabeta.” În această calitate a participat la luptele de apărare de la Tabla Buții-Tătaru Mare și în trecătoarea Predeal. La data de 26 noiembrie 1916 a fost numit de către generalul Alexandru Averescu, ofițer de legătură între Armata a 9-Rusă, cu Cartierul General la Roman și Armata a 2-a Română. Mihai Buttescu a îndeplinit această misiune în garnizoana Roman până la data de 13 mai 1917, perioadă de timp pe care o caracterizează: ,,Cinci luni și jumătate la Cartierul Armatei a 9-a Ruse, în cele mai cangrenoase timpuri ale acestei uriașe armate.”
Generalul Mihai Buttescu consemnează în memorii: ,,…Am sosit noaptea la Roman și am dormit în tren, pe o linie secundară. Dimineața, vagonul cu calul era tras la rampă…Gara era plină de ruși. Vedeam pentru prima dată uniforma lor, toți mâncau și scuipau semințe, dar când trecea câte un șef al de-al lor, încremeneau în poziție…Aveau aspectul unei armate foarte disciplinate. Am lăsat calul, lada și ordonanțele în vagon și m-am dus să mă prezint la Cartierul General al Armatei a 9- ruse, instalat în cel mai mare hotel din centrul orașului.”[2]
În garnizoana Roman au fost cantonate pe parcursul anului 1917 mari unități și unități din compunerea Armatei a 9-Ruse. Un comandament de mare unitate din Armata a 9 – Rusă era cartiruit și în localul Liceului ,,Roman-Vodă”. Unitățile și marile unități din subordinea Armatei a 9-Ruse însumau aproximativ 1.000.000 de soldați. Printre marile unități din compunerea acestei armate se număra și Divizia 12 Cavalerie Rusă, comandată de generalul Gustaf Emil Mannerheim, viitorul președinte al Finlandei. În ,,Memorii ” generalul Mihai Buttescu consemnează faptul că la data de 29 ianuarie 1917, generalul de divizie Gustaf Emil Mannerheim a sosit în garnizoana Roman, fiind chemat la ordin de generalul Letchitzki, comandantul Armatei a 9-Ruse.

După încheierea misiunii din garnizoana Roman, Mihai Buttescu a fost avansat locotenent-colonel și a fost numit comandant al Regimentului 2 vânători ,,Regina Elisabeta.”A participat împreună cu unitatea pe care o comanda la luptele din vara anului 1917 de la Mărăști. De remarcat este faptul că printre numeroasele unități militare cantonate pentru refacere și instrucție în garnizoana Roman la începutul anului 1917, s-a numărat și Regimentului 2 vânători ,,Regina Elisabeta.” Datorită faptelor de vitejie dovedite pe câmpul de luptă, locotenent-colonelul Buttescu Mihail comandantul Regimentului 2 Vânători a fost decorat cu Ordinul ,,Mihai Viteazul” clasa a III-a conform Înaltului Decret nr.849 din 11 august 1917:,,Pentru vitejia cu care a condus regimentul în 11 iulie 1917, la atacul pozițiilor inamice de pe dealurile Mărășești și Teiuș, punând stăpânire pe întăriturile acestuia.”


https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_Sf._Ioan_Bogoslov_din_Agapia#/media/File:Mihai_Butescu1.jpg

Mihai Buttescu a publicat numeroase lucrări de tactică și strategie militară: ,,Atacul infanteriei germane în 1902”, ,,Formarea sistematică a recruților infanteriei” ,,Teoria infanteristului” ,,Exerciții pregătitoare de tragere” ,,Pedagogia instructorului”,,Mitralierele infanteriei” etc.

A mai fost decorat cu medaliile Crucea Albă a Ordinului ,,Coroana Prusiei” în grad de Ofițer și ,,Crucea Comemorativă a Războiului 1916-1918” cu baretele Ardeal, Carpați, Mărășești și Mărăști. Între anii 1920-1922 colonelul Mihai Buttescu, a îndeplinit funcția de senator al județului Neamț, fiind ales din partea Partidului Poporului, condus de generalul Alexandru Averescu. În perioada celui de-Al Doilea Război Mondial a fost comandant al garnizoanei Slatina și a îndeplinit funcția de director cultural al Uzinelor ,,Malaxa-Rogifer.”

După război, avansat la gradul de general în retragere, Mihai Buttescu supraviețuiește fizic regimentului pe care l-a comandat și pe care regimul comunist nu numai că l-a desființat, iar pe comandanți i-a deblocat, dar i-a și ars drapelul de luptă pe care Regele Ferdinand îl glorificase acordăndu-i ordinul militar „Mihai Vitezul”.

Tot atât de importane şi instructive sunt paginile care descriu activitatea fostului ofiţer, instruit în Germania, ca industriaş, agricultor şi arhitect în Republica Populară Română care îşi nesocotea nu numai elita militară ci şi pe cea civilă, intelectualitatea, şi nu numai pe ea…

Mihai Buttescu a murit la 24 decembrie 1963 – după ce bătrânețea și-a dedicat-o celor zece nepoți și nepoate – și doarme alături de părinți în cimitirul mânăstirii Agapia.[3]

Prof. Emanuel Balan

 

https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_Sf._Ioan_Bogoslov_din_Agapia#/media/File:Mihai_Butescu1.jpg

[1] Stănescu, Eugen, Preda,Gavriil, Cosma, Mircea, Stănescu, Iulia, Cavaleri ai ordinului militar de război ,,Mihai Viteazul”, Editura SALGO, Sibiu, 2012

[2] Buttescu, I., Vânătorii reginei Elisabeta-memoriile unui ofițer din garda regală, Editura Militară, București, 2012, p. 307;

[3] https://luceafarul.net/ostasi-chiar-si-eroi-in-armata-germana-ori-regala-romana-dupa-incheierea-pacii-ostracizati-si-indepartati-din-armata-populara-romanavanatorii-reginei-elisabetamemoriile-unui-ofiter-din-garda-regal.

Actualitate

Curajul de a trece de la Poliție la Primărie – Neculai Preda candidează pentru Primăria orașului Târgu Neamț

Publicat

pe

Neculai Preda se mândrește cu experiența sa de 30 de ani în Poliție, însă de anul acesta s-a hotărât să își continue activitatea în lumea politică. Acesta candidează pentru funcția de Primar al orașului Târgu Neamț din partea Partidului Mișcarea Populară.

Născut și crescut în orașul Târgu Neamț, a activat 30 de ani în Poliția Română, dintre care 25 de ani în orașul Târgu Neamț. Din dorința de a face orașul Târgu Neamț un oraș mai bun, s-a înscris în cursa politică pentru a câștiga cel mai râvnit loc din primărie, funcția de primar.

Invitat în emisiunea „La microfon”, Neculai Preda nu a discutat doar despre viața sa politică ci a povestit și despre viața sa din orașul Târgu Neamț. „Activitatea mea anterioară nu se caracterizează doar prin activitatea de polițist. Eu sunt cetățean în orașul Târgu Neamț, mi-am construit o casă și mi-am întemeiat o familie. Am ales să lucrez și să locuiesc în acest oraș, cu toate că au existat unele oportunități, doar pentru că vreau să fac ceva pentru cetățenii acestui oraș. Eu mă călăuzez după o idee: ceea ce faci pentru tine pleacă o dată cu tine, ceea ce faci pentru societate va rămâne pentru totdeauna.

Studiile și viața profesională l-au făcut să ajungă în punctul în care anii de pensie să îi petreacă în politică. „În 1993 am definitivat studiile juridice la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, iar pe parcurs am urmat cursul de master la facultatea din Iași, unde am terminat „Științe Penale și Criminalistică” , acolo mi-am finalizat pregătirea profesională.”

Întrebat care sunt primele lucruri pe care vrea să le schimbe în Târgu Neamț, Niculae Preda ne-a amintit de problema traficului din oraș. „Prima dată trebuie regândit traficul din oraș, pentru fluidizarea acestuia. În acest moment se lucrează intens la construcția unui mare magazin, la intrare în oraș, după pod în dreapta, iar autoritățile locale actuale nu au gândit o cale de acces corectă spre magazin, având în vedere capacitatea parcării spațiului comercial. […] Un alt punct ar fi regândirea autorizațiilor care se dau pentru construcții, atât pentru construcții civile cât și pentru cele de alimentație publică. S-au deschis 3 unități de alimentație publică fără aproape nici un loc de parcare, 2-3 locuri de parcare cu 30 de locuri la mese. […] Toată lumea se întreabă ce se întâmplă cu Stațiunea Oglinzi. Pentru o stațiune turistică ai nevoie de o suprafatță mult mai mare. Trebuie cumpărat sau inchiriat un teren atat din domeniul silvic cât și din domeniul privat, pentru a extinde suprafața. Să atragem câțiva investitori, să construiască o piscină, să construiască o tiroliană, să se facă un traseu montan de la Cabana Oglinzi – Monumentul Eroilor – Cetatea Neamț – Parcul Cetății pentru ca omul să aibă unde să se plimbe. ”

Emisiunea integrală:

Continua sa citesti

Actualitate

Simona Halep a Câștigat turneul de tenis de la Praga

Publicat

pe

Este al 21-lea titlul din cariera jucătoarei născută la Constanța. Turneul de la Praga are premii totale în valoare de  202.250 de dolari, iar pentru pentru adjudecarea trofeului Simona Halep va primi un cec de 25 de mii de dolari și 280 de puncte în plus în clasamentul WTA.

Simona Halep avut un start ezitant de meci. A pierdut primele două game-uri, pentru ca apoi să revină și să le câștige pe următoarele șase și setul (6-2). În debutul setului al doilea, Halep (nr. 2 WTA) s-a impus pe serviciul belgiencei, însă Elise Mertens (23 WTA) a revenit în game-ul următor și a făcut rebreak. În game-ul al cincilea Simona Halep a câștigat din nou pe serviciul adversarei și a preluat conducerea, 3-2, însă Mertens a revenit și egalat la patru. La scorul de 5-5 Halep, a câștigat din nou pe serviciul adversarei, pentru ca apoi să-și adjudece și setul al doilea cu scorul de 7-5.

Cele două jucătoare s-au mai întâlnit patru ori în carieră, până la finala de la Praga, iar Halep conducea cu scorul de 3-1.

În drumul spre finala turneului de la Praga, Halep s-a impus în semifinale și în fața compatrioatei Irina Begu, scor 7-6, 6-3. În primul tur, la primul meci oficial disputat după o pauză de aproape șase luni, Halep s-a impus greu împotriva Paulei Hercog (29 ani, 46 WTA), cu 6-1, 1-6, 7-6 (7-3).

 

 

Continua sa citesti

Actualitate

FOTO – VIDEO Parastasul de 7 ani de la trecerea în veșnicie a părintelui Iustin Pârvu de la Petru Vodă

Publicat

pe

De

Sâmbătă, 13 iunie 2020, a avut loc parastasul de 7 ani de la trecerea în veșnicie a părintelui Iustin Pârvu de la Petru Vodă.

Părintele Iustin Pârvu, despre a cărui chilie, datorită numărului mare de persoane care veneau să-i ceară sfatul, se spunea că este un loc „îngropat în popor”, a fost pomenit astăzi la Mănăstirea Petru Vodă din județul Neamț, în contextul împlinirii a 7 ani de la trecerea la cele veșnice. Slujba de pomenire și Sfânta Liturghie care a precedat-o au fost oficiate de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, alături de un sobor numeros de preoți și diaconi. Credincioși din mai multe județe ale țării au ținut să fie prezenți la slujba Parastasului părintelui Iustin Pârvu, să se închine și să se roage la mormântul cunoscutului duhovnic.

În seara zilei de 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani, trecea la cele veșnice renumitul duhovnic Iustin Pârvu, starețul Mănăstirii Petru Vodă din județul Neamț. Astăzi a fost săvârșită la mormântul părintelui slujba Parastasului de 7 ani, de către PS Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, alături de un sobor de preoți și diaconi.

Încă de la primele ore ale dimineții, credincioșii veniți din mai multe județe ale țării au format în liniște două rânduri: unul pentru închinarea la mormântul părintelui și unul pentru vizitarea chiliei. Cu toții au dorit să fie alături la pomenirea celui care, după cei aproape 17 ani de detenţie comunistă, afirma că a trăit „cea mai importantă experienţă pe care o poţi avea în timpul vieţii: să te cunoşti pe tine însuţi pe calea suferinţei”.

Slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită în altarul de vară al mănăstirii. În cuvântul de învățură rostit în cadrul Liturghiei, PS Părinte Episcop Ignatie a subliniat că cea mai mare cinstire a vieții unui drept este imitarea vieții lui:

„Suntem într-o zi în care ne aducem aminte cu smerenie și cu cinstirea cuvenită de cel care a fost duhovnicul multor români ortodocși. Ne aducem aminte de părintele Iustin Pârvu. Îmi este drag când vă văd că veniți cu bucuria inimii căutându-l pe părintele Iustin aici, în locul unde se odihnește. Mă întreb însă: Câți dintre cei care venim aici încercăm să ne asumăm și duhul părintelui Iustin? Sfinții Părinți ne spun că nu este suficient să vii să faci o rugăciune la cel pe care îl cinstești sau de la care ai nevoie de ajutor, ci este nevoie să iei aminte la viața, la duhul pe care l-a purtat în sine cel pe care îl cinstești. Numai în felul acesta, asumându-ne duhul și modul de viețuire în Hristos, putem să ne numim ucenicii celui pe care noi îl cinstim”.

După otpustul Sfintei Liturghii, a urmat slujba Parastasului, ce a avut loc la mormântul părintelui Iustin, situat în curtea mănăstirii. Răspunsurile la slujbe au fost date de Corul academic Byzantion, alături de părinții mănăstirii.

La final, prin grija obștii monahale a Mănăstirii Petru Vodă, a maicilor şi a surorilor de la Mănăstirea Paltin, toţi închinătorii prezenţi la pomenirea părintelui Iustin au luat parte la o agapă.

 

Părintele Iustin Pârvu – martir și mărturisitor

Părintele Iustin Pârvu, renumitul duhovnic și starețul Mănăstirii Petru Vodă, s-a născut la data de 10 februarie 1918, în satul Poiana Largului, judeţul Neamț. În 1936, pe când avea 17 ani, intră frate la Mănăstirea Durău. După doi ani, în 1939, se înscrie la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, lângă Bucureşti, ulterior ajungând și la seminariile teologice de la Râmnicu-Vâlcea şi Roman. În anul 1940 avea loc tunderea sa în monahism, iar la doar un an distanţă, hirotonia întru preot, la vârsta de 22 de ani.

Între anii 1942-1944, părintele Iustin Pârvu a slujit ca preot militar pe frontul de est, până la Odesa. În acest timp, alături de „Divizia 4 Vânători de Munte” a luat parte la luptele din cel de-al Doilea Război Mondial, ajungând până la Don. După întoarcerea în ţară, el continuă studiile la Seminarul din Roman. În anul în care va absolvi seminarul, în 1948, el va fi arestat pe motive politice. Este condamnat la 12 ani de detenţie trecând prin închisorile Suceva, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava şi Aiud. Urmează apoi munca silnică din minele de la Baia Sprie, iar în final ajunge la închisoarea Piteşti. Refuzând să se lepede de credinţă, în anul 1960 părintele Iustin este condamnat la încă patru ani de temniţă.

În anul 1964 este eliberat. Datorită greutăţilor întâmpinate după eliberare, el ajunge să lucreze ca muncitor forestier. Ulterior, monahul este primit în obştea de la Mănăstirea Secu, unde va sluji ca preot şi duhovnic între anii 1966-1974. Mai apoi, în perioada cuprinsă între 1974 şi 1989, părintele va fi preot monah la Mănăstirea Bistriţa, unde autorităţile comuniste i-au stabilit domiciliu forţat. În anul 1976, părintele Iustin Pârvu va ajunge la mănăstirile de la Sfântul Munte Athos. După evenimentele din decembrie 1989, părintele Iustin Pârvu se întoarce la Mănăstirea Secu, unde va sluji ca preot şi duhovnic timp de aproape un an. După aceea, el se retrage în sihăstrie, cu gândul de a-şi petrece restul zilelor în post şi rugăciune. Rânduiala lui Dumnezeu va fi însă cu totul alta, pentru că, între anii 1991-1992, alături de alţi doi monahi, Ignat şi Calinic, părintele Iustin Pârvu soseşte în satul Petru Vodă – județul Neamț. Aici, el va întemeia Mănăstirea Petru Vodă, pe care o va închina martirilor români din închisorile comuniste. Mănăstirea va avea drept hram pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Mai târziu, în împrejurimile mănăstirii, părintele Iustin Pârvu va pune temelia unui schit de maici, a unui azil de bătrâni, cât şi a unui centru de plasament pentru copii.

 

În anul 2003, părintele înfiinţează o publicaţie de învăţătură şi atitudine ortodoxă, cu apariţie lunară, numită „Glasul Monahilor”. Odată cu venirea anului 2008, în data de 2 noiembrie, părintelui îi vine şi cinstea de a fi ridicat la rangul de arhimandrit. Din 2008, apare, cu binecuvântarea părintelui, Revista „Atitudini”.

În data de 16 iunie 2013, părintele Iustin Pârvu va pleca în lumea veşniciei, fiind înmormântat în curtea mănăstirii pe care a ctitorit-o.

 

Continua sa citesti

Popular