Connect with us

Personalități

Personalități ale Ținutului Neamț (X). Constanţa Marino-Moscu, scriitoarea din Agapia care a tulburat literatura română

Publicat

pe

S-a născut la Filioara, la 17 aprilie 1875 într-o familie moldovenească. Și-a petrecut copilăria la Pașcani și a terminat conservatorul din Viena. A fost căsătorită cu magistratul Gheorghe Moscu. Deşi foarte dotată, nu va avea o carieră muzicală, fiind deja căsătorită şi mamă a trei copii, dar mulţi ani va da lecţii de pian. Stabilită pentru o perioadă mai lungă la Buzău, cultivă relaţii din ce în ce mai întinse, în special în lumea literară şi muzicală (Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu, C. Stere, G. Ibrăileanu, George Topârceanu, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Eugen Lovinescu sau N.D. Cocea).[1]

Impusă de G. Ibrăileanu în paginile revistei „Viaţa Românească”, unde a şi debutat, publicând, apoi, permanent, în „Sburătorul”, „Adevărul literar şi artistic” şi „Rampa”, se bucură de aprecierea lui E. Lovinescu şi G. Călinescu. Autoare a câtorva cărţi, „Ada Lazu” (1911), „Nataliţa” (1916), „Tulburea” (1922) şi „Făclii în noapte” (1930), Constanţa Marino-Moscu a stimulat interesul lui G. Topîrceanu, Hortensiei Papadat-Bengescu, Otiliei Cazimir şi Luciei Mantu pentru epica sa extrem de valoroasă, estetic vorbind, întrucât se constituie, de fapt, într‑un incitant jurnal al unei existenţe traumatizante. Epistolele sale, nepublicate, conţin note, precizări, mărturii şi comentarii privitoare la itinerariul fizic şi spiritual al prozatoarei, care, în casa din Mănăstirea Văratec, a scris unele dintre cele mai frumoase pagini din literatura română. Aici, în linişte şi singurătate, a scris şi trimis confraţilor săi un impresionant număr de epistole ce cuprind, unele dintre ele, autentice pagini de literatură. Relevantă e şi epistola trimisă prozatoarei Sandra Cotovu (1898–1987), una dintre prietenele sale cele mai apropiate şi, în acelaşi timp, confidentă.[2]

Scrisorile către G. Ibrăileanu, G. Topârceanu, Otilia Cazimir, Hortensia Papadat-Bengescu vibrează de pasiunea comunicării şi dau măsura adevărată a talentului său. De numele ei se leagă însă o poveste cu iz romanesc, un caz de istorie literară ceva mai ciudat. În noiembrie 1906, în  primul an de apariţie al revistei “Viaţa românească”, Constanţa Moscu îi trimite lui G. Ibrăileanu (cu care nu făcuse cunoştinţă, dar cu a cărui soţie, Elena, fusese colegă de şcoală) o scrisoare, solicitându-i sprijinul „într-o chestiune foarte delicată“. Îi cerea, nici mai mult nici mai puţin decât, să nu mai publice în revistă romanul lui Mihail Sadoveanu, “Mariana Vidraşcu”, din care deja apăruse în numărul din octombrie un prim episod.[3]

Constanța Moscu, se regăsește în personajul lui Sadoveanu și constată că textul publicat în revista „Viaţa românească” era o traducere a unui text scris în franceză chiar de către ea, de fapt amintiri din tinerețea ei, pe care le dădu-se spre lectură tânărului Sadoveanu, așadar ar fi fost un plagiat. Jurnalul său, pentru cpă era un jurnal, scris în franceză sub titlul „A travers la vie”, conținea amintiri triste din copilăria și adolescența sa.

Lui Sadoveanu i s-a părut interesantă viața acesteia  și un posibil subiect de nuvelă. Constanţa Moscu îl acuză de „găteală cu pene străine“ şi dă de înţeles că îl va ierta dacă Sadoveanu va fi de acord ca ea să scrie continuarea la episodulk publicat în revista literară: „Cine ştie… poate în alt chip, pieptănând adaosurile Dtale şi scoţând o parte din adevăr, ai fi putut publica o nuvelă, nu un roman”.

Pentru că Izabela Sadoveanu refuză să o sprijine, autoarea apelează, astfel, la arbitrajul lui G. Ibrăileanu. Rezultatul nu a avantajat nici o tabără, continuarea prozei „Mariana Vidraşcu” nu va mai fi publicată niciodată. Peste „cazul“ Mariana Vidraşcu se va aşterne praful pentru mai mult de o jumătate de veac. Abia în 1960, într-un număr omagial dedicat lui Mihail Sadoveanu, revista „Luceafărul” publică nişte fragmente inedite din acest roman cvasi-necunoscut. Dosarul e redeschis în 1970,  deci după moartea scriitorului, când în revista „Manuscriptumˮ, sub titlul „Un roman uitat. Mariana Vidraşcu”, se tipăreşte cea mai mare parte a scrierii cu pricina, împreună cu un preambul istorico-literar lămuritor semnat de Perpessicius şi de Corin Grosu.[4]

În ultimul deceniu al vieţii este directoarea unui azil la Vălenii de Munte, unde predă şi limba franceză.[5] Moare la 20 septembrie 1940, la Bucureşti.

Despre aceasta, Eugen Lovinescu nota, „Copil superior înzestrat, pe care mizeria, nefericirile familiale şi îndeosebi boala îl sensibilizează extrem, Nataliţa vădeşte o maturitate precoce, cam moralizatoare şi prea exaltată. Din volumul Tulburarea (1923) se remarcă nuvela Moştenirea, în care banul dezlănţuie în familia lui Costache Marian interese şi pasiuni puternice. Deşi abordează cu predilecţie subiecte duioase, romantice, sentimentale, proza autoarei evită excesul lacrimogen datorită, în primul rând, unui „stil ferm şi mat”.[6]

[1] Constantin Tomşa, Personalități ale culturii din județul Neamț, Editurile Crigarux & Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2014, p. 73; George CălinescuIstoria literaturii române de la origini pînă în prezentEditura Minerva, București, 1986, p.676.

[2] http://zch.ro/inscriptii-nemtene-insemnari-despre-constanta-marino-moscu/; Aurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române, vol. I, Editura Paralela 45, Pitești, 2004, p. 575-76.

[3] http://zch.ro/o-poveste-cu-iz-romanesc/.

[4] http://zch.ro/o-poveste-cu-iz-romanesc/.

[5] http://zch.ro/o-poveste-cu-iz-romanesc/.

[6] http://www.referatele.com/referate/romana/Constanta-Marino-Moscu/index.php.

Actualitate

Curajul de a trece de la Poliție la Primărie – Neculai Preda candidează pentru Primăria orașului Târgu Neamț

Publicat

pe

Neculai Preda se mândrește cu experiența sa de 30 de ani în Poliție, însă de anul acesta s-a hotărât să își continue activitatea în lumea politică. Acesta candidează pentru funcția de Primar al orașului Târgu Neamț din partea Partidului Mișcarea Populară.

Născut și crescut în orașul Târgu Neamț, a activat 30 de ani în Poliția Română, dintre care 25 de ani în orașul Târgu Neamț. Din dorința de a face orașul Târgu Neamț un oraș mai bun, s-a înscris în cursa politică pentru a câștiga cel mai râvnit loc din primărie, funcția de primar.

Invitat în emisiunea „La microfon”, Neculai Preda nu a discutat doar despre viața sa politică ci a povestit și despre viața sa din orașul Târgu Neamț. „Activitatea mea anterioară nu se caracterizează doar prin activitatea de polițist. Eu sunt cetățean în orașul Târgu Neamț, mi-am construit o casă și mi-am întemeiat o familie. Am ales să lucrez și să locuiesc în acest oraș, cu toate că au existat unele oportunități, doar pentru că vreau să fac ceva pentru cetățenii acestui oraș. Eu mă călăuzez după o idee: ceea ce faci pentru tine pleacă o dată cu tine, ceea ce faci pentru societate va rămâne pentru totdeauna.

Studiile și viața profesională l-au făcut să ajungă în punctul în care anii de pensie să îi petreacă în politică. „În 1993 am definitivat studiile juridice la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, iar pe parcurs am urmat cursul de master la facultatea din Iași, unde am terminat „Științe Penale și Criminalistică” , acolo mi-am finalizat pregătirea profesională.”

Întrebat care sunt primele lucruri pe care vrea să le schimbe în Târgu Neamț, Niculae Preda ne-a amintit de problema traficului din oraș. „Prima dată trebuie regândit traficul din oraș, pentru fluidizarea acestuia. În acest moment se lucrează intens la construcția unui mare magazin, la intrare în oraș, după pod în dreapta, iar autoritățile locale actuale nu au gândit o cale de acces corectă spre magazin, având în vedere capacitatea parcării spațiului comercial. […] Un alt punct ar fi regândirea autorizațiilor care se dau pentru construcții, atât pentru construcții civile cât și pentru cele de alimentație publică. S-au deschis 3 unități de alimentație publică fără aproape nici un loc de parcare, 2-3 locuri de parcare cu 30 de locuri la mese. […] Toată lumea se întreabă ce se întâmplă cu Stațiunea Oglinzi. Pentru o stațiune turistică ai nevoie de o suprafatță mult mai mare. Trebuie cumpărat sau inchiriat un teren atat din domeniul silvic cât și din domeniul privat, pentru a extinde suprafața. Să atragem câțiva investitori, să construiască o piscină, să construiască o tiroliană, să se facă un traseu montan de la Cabana Oglinzi – Monumentul Eroilor – Cetatea Neamț – Parcul Cetății pentru ca omul să aibă unde să se plimbe. ”

Emisiunea integrală:

Continua sa citesti

Actualitate

Simona Halep a Câștigat turneul de tenis de la Praga

Publicat

pe

Este al 21-lea titlul din cariera jucătoarei născută la Constanța. Turneul de la Praga are premii totale în valoare de  202.250 de dolari, iar pentru pentru adjudecarea trofeului Simona Halep va primi un cec de 25 de mii de dolari și 280 de puncte în plus în clasamentul WTA.

Simona Halep avut un start ezitant de meci. A pierdut primele două game-uri, pentru ca apoi să revină și să le câștige pe următoarele șase și setul (6-2). În debutul setului al doilea, Halep (nr. 2 WTA) s-a impus pe serviciul belgiencei, însă Elise Mertens (23 WTA) a revenit în game-ul următor și a făcut rebreak. În game-ul al cincilea Simona Halep a câștigat din nou pe serviciul adversarei și a preluat conducerea, 3-2, însă Mertens a revenit și egalat la patru. La scorul de 5-5 Halep, a câștigat din nou pe serviciul adversarei, pentru ca apoi să-și adjudece și setul al doilea cu scorul de 7-5.

Cele două jucătoare s-au mai întâlnit patru ori în carieră, până la finala de la Praga, iar Halep conducea cu scorul de 3-1.

În drumul spre finala turneului de la Praga, Halep s-a impus în semifinale și în fața compatrioatei Irina Begu, scor 7-6, 6-3. În primul tur, la primul meci oficial disputat după o pauză de aproape șase luni, Halep s-a impus greu împotriva Paulei Hercog (29 ani, 46 WTA), cu 6-1, 1-6, 7-6 (7-3).

 

 

Continua sa citesti

Actualitate

FOTO – VIDEO Parastasul de 7 ani de la trecerea în veșnicie a părintelui Iustin Pârvu de la Petru Vodă

Publicat

pe

De

Sâmbătă, 13 iunie 2020, a avut loc parastasul de 7 ani de la trecerea în veșnicie a părintelui Iustin Pârvu de la Petru Vodă.

Părintele Iustin Pârvu, despre a cărui chilie, datorită numărului mare de persoane care veneau să-i ceară sfatul, se spunea că este un loc „îngropat în popor”, a fost pomenit astăzi la Mănăstirea Petru Vodă din județul Neamț, în contextul împlinirii a 7 ani de la trecerea la cele veșnice. Slujba de pomenire și Sfânta Liturghie care a precedat-o au fost oficiate de Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, alături de un sobor numeros de preoți și diaconi. Credincioși din mai multe județe ale țării au ținut să fie prezenți la slujba Parastasului părintelui Iustin Pârvu, să se închine și să se roage la mormântul cunoscutului duhovnic.

În seara zilei de 16 iunie 2013, la vârsta de 94 de ani, trecea la cele veșnice renumitul duhovnic Iustin Pârvu, starețul Mănăstirii Petru Vodă din județul Neamț. Astăzi a fost săvârșită la mormântul părintelui slujba Parastasului de 7 ani, de către PS Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, alături de un sobor de preoți și diaconi.

Încă de la primele ore ale dimineții, credincioșii veniți din mai multe județe ale țării au format în liniște două rânduri: unul pentru închinarea la mormântul părintelui și unul pentru vizitarea chiliei. Cu toții au dorit să fie alături la pomenirea celui care, după cei aproape 17 ani de detenţie comunistă, afirma că a trăit „cea mai importantă experienţă pe care o poţi avea în timpul vieţii: să te cunoşti pe tine însuţi pe calea suferinţei”.

Slujba Sfintei Liturghii a fost săvârșită în altarul de vară al mănăstirii. În cuvântul de învățură rostit în cadrul Liturghiei, PS Părinte Episcop Ignatie a subliniat că cea mai mare cinstire a vieții unui drept este imitarea vieții lui:

„Suntem într-o zi în care ne aducem aminte cu smerenie și cu cinstirea cuvenită de cel care a fost duhovnicul multor români ortodocși. Ne aducem aminte de părintele Iustin Pârvu. Îmi este drag când vă văd că veniți cu bucuria inimii căutându-l pe părintele Iustin aici, în locul unde se odihnește. Mă întreb însă: Câți dintre cei care venim aici încercăm să ne asumăm și duhul părintelui Iustin? Sfinții Părinți ne spun că nu este suficient să vii să faci o rugăciune la cel pe care îl cinstești sau de la care ai nevoie de ajutor, ci este nevoie să iei aminte la viața, la duhul pe care l-a purtat în sine cel pe care îl cinstești. Numai în felul acesta, asumându-ne duhul și modul de viețuire în Hristos, putem să ne numim ucenicii celui pe care noi îl cinstim”.

După otpustul Sfintei Liturghii, a urmat slujba Parastasului, ce a avut loc la mormântul părintelui Iustin, situat în curtea mănăstirii. Răspunsurile la slujbe au fost date de Corul academic Byzantion, alături de părinții mănăstirii.

La final, prin grija obștii monahale a Mănăstirii Petru Vodă, a maicilor şi a surorilor de la Mănăstirea Paltin, toţi închinătorii prezenţi la pomenirea părintelui Iustin au luat parte la o agapă.

 

Părintele Iustin Pârvu – martir și mărturisitor

Părintele Iustin Pârvu, renumitul duhovnic și starețul Mănăstirii Petru Vodă, s-a născut la data de 10 februarie 1918, în satul Poiana Largului, judeţul Neamț. În 1936, pe când avea 17 ani, intră frate la Mănăstirea Durău. După doi ani, în 1939, se înscrie la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica, lângă Bucureşti, ulterior ajungând și la seminariile teologice de la Râmnicu-Vâlcea şi Roman. În anul 1940 avea loc tunderea sa în monahism, iar la doar un an distanţă, hirotonia întru preot, la vârsta de 22 de ani.

Între anii 1942-1944, părintele Iustin Pârvu a slujit ca preot militar pe frontul de est, până la Odesa. În acest timp, alături de „Divizia 4 Vânători de Munte” a luat parte la luptele din cel de-al Doilea Război Mondial, ajungând până la Don. După întoarcerea în ţară, el continuă studiile la Seminarul din Roman. În anul în care va absolvi seminarul, în 1948, el va fi arestat pe motive politice. Este condamnat la 12 ani de detenţie trecând prin închisorile Suceva, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava şi Aiud. Urmează apoi munca silnică din minele de la Baia Sprie, iar în final ajunge la închisoarea Piteşti. Refuzând să se lepede de credinţă, în anul 1960 părintele Iustin este condamnat la încă patru ani de temniţă.

În anul 1964 este eliberat. Datorită greutăţilor întâmpinate după eliberare, el ajunge să lucreze ca muncitor forestier. Ulterior, monahul este primit în obştea de la Mănăstirea Secu, unde va sluji ca preot şi duhovnic între anii 1966-1974. Mai apoi, în perioada cuprinsă între 1974 şi 1989, părintele va fi preot monah la Mănăstirea Bistriţa, unde autorităţile comuniste i-au stabilit domiciliu forţat. În anul 1976, părintele Iustin Pârvu va ajunge la mănăstirile de la Sfântul Munte Athos. După evenimentele din decembrie 1989, părintele Iustin Pârvu se întoarce la Mănăstirea Secu, unde va sluji ca preot şi duhovnic timp de aproape un an. După aceea, el se retrage în sihăstrie, cu gândul de a-şi petrece restul zilelor în post şi rugăciune. Rânduiala lui Dumnezeu va fi însă cu totul alta, pentru că, între anii 1991-1992, alături de alţi doi monahi, Ignat şi Calinic, părintele Iustin Pârvu soseşte în satul Petru Vodă – județul Neamț. Aici, el va întemeia Mănăstirea Petru Vodă, pe care o va închina martirilor români din închisorile comuniste. Mănăstirea va avea drept hram pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Mai târziu, în împrejurimile mănăstirii, părintele Iustin Pârvu va pune temelia unui schit de maici, a unui azil de bătrâni, cât şi a unui centru de plasament pentru copii.

 

În anul 2003, părintele înfiinţează o publicaţie de învăţătură şi atitudine ortodoxă, cu apariţie lunară, numită „Glasul Monahilor”. Odată cu venirea anului 2008, în data de 2 noiembrie, părintelui îi vine şi cinstea de a fi ridicat la rangul de arhimandrit. Din 2008, apare, cu binecuvântarea părintelui, Revista „Atitudini”.

În data de 16 iunie 2013, părintele Iustin Pârvu va pleca în lumea veşniciei, fiind înmormântat în curtea mănăstirii pe care a ctitorit-o.

 

Continua sa citesti

Popular