04. iulie 2020
21 noiembrie, 20184min3010












Personalități ale Ținutului Neamț (VI). Gheorghe Popescu-Vănători, învățătorul senator, inspector general în Ministerul Educatiei și autor de manuale școlare

S-a născut în 1878, la Bălțătești. Își începe studiile în satul natal apoi urmează gimnaziul la Târgu-Neamț, Școala normală „Vasile Lupuˮ din Iași, fiind crescut și educat în spiritul școlii haretiene. După terminarea studiilor revine în zona natală ca învățător la Ghindăoani iar mai apoi pentru douăzeci de ani la școlile primare „Chiriac Nicolauˮ din Vânători-Neamț și Școala nr. 1 din Târgu Neamț.  Aici înființează Banca Populară „Ștefan cel Mareˮ și Cooperativa „Plăieșulˮ. Înființează, împreună cu profesorul Ioan Bârliba ți învățătoarea Emilia Teodoriu, Comitetul pentru ridicarea Monumentului eroilor din Vânători-Neamț, căzuți în războiul de independență.[1] Este unul dintre cei 32 de învățători din Neamț care participă la luptele din Primul Război Mondial, fiind distins cu medalia Cavaler al Coroanei României și avansat în grad.

Descoperit de dr. C. Angelescu ca învățător de excepție, în 1923, a fost luat să lucreze ca inspector general în Ministerul Instrucțiunii Publice, aducându-și contribuția la dezvoltarea învățământului primar din postura de director și inspector general.

Publicist și autor de manuale școlare, în colaborare cu Mihail Sadoveanu și Simion Mehedinți. A scris și publicat mai multe lucrări de culegeri de folclor.[2] Este autorul Monografiei comunei Vânători-Neamț (1907), pentru care a primit drept recompensă o călească cu doi cai și al culegerii „Cuza-Vodă, istorisiri pentru poporˮ, scrisă în colaborare cu Leon Mrejeriu și Simion T. Kirileanu.

Colaborează la revistele „Almanahul învățătorilor și învățătoarelorˮ, Calendarul revistei de limbă, literatură și artă „Doinaˮ, „Calendarul gospodarilor săteniˮ, „Ion Creangăˮ, „Șezătoareaˮ.[3]

A fost membru al P.N.L. și senator în timpul guvernării liberale.

Din cauza persecuțiilor comuniste se mută în 1947 la București, după ce casa îi va fi ocupată de securitate,  (actuala clădire a Cubului Copiilor din Tîrgu Neamț), unde a încetat din viață în 1959, la vârsta de 83 de ani. Soția sa, învățătoarea Elena Popescu, a încetat din viață la 104 ani.[4]

[1] V. Vrânceanu, Trecute vieți de truditori din Ținutul Neamțului, Suceava, 2013, p. 87.

[2] Constantin Prangati, Oameni politici și de stat din județul Neamț (1864-2003), Editura Babel, Bacău, 2004, p. 288.

[3] Tomșa, Personalități ale culturii din județul Neamț, Editurile Crigarux & Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2014; p. 249; https://primariabaltatesti.ro/popescu-gheorghe/.

[4] V. Vrânceanu, op. cit., 88.

Comenteaza

Adresa dvs. de mail nu va fi publicata pe site. Campurile obligatorii sunt marcate cu *