04. iulie 2020

Personalități ale Ținutului Neamț (II). Gheorghe C. Sabin, medicul ajuns prefect, senator și deputat de Vâlcea

Continuăm astăzi cu încă o personalitate născută la Ghindăoani dar despre care mulți nu știu, fiind vorba despre medicul Gheorghe C. Sabin.

Născut la 16 februarie 1853 la Ghindăoani, medic, cercetător, om politic, memorialist, edil, ctitor; doctor în medicină al Facultăţii de Medicină din Bucureşti (26 martie 1881). Erou al Războiului de Independenţă din 1877/1878, decorat cu medalia „Trecerea Dunării” și cu „Virtutea Militarăˮ. Medic de plasă la Horezu (1881-1884, perioadă în care va înfiinţa primul spital de aici) şi medic primar al judeţului (1883-1895) şi al Râmnicului (1894-1895), ocazie cu care se va stabili aici. Introduce în Serviciul medical judeţean „unele reforme relative la constatarea epidemiilor”, care au fost aprobate de Consiliul sanitar superior. A intrat în viaţa politică „după stăruinţele fostului prefect Simulescu”, fiind de mai multe ori senator de Vâlcea (între 1895-1915, cu întreruperi), şi de două ori prefect al judeţului Vâlcea (1904-1907, 1910-1912). În vremea sa, se va construi clădirea Liceului „Al Lahovari” din Râmnicu-Vâlcea. Ca prefect şi parlamentar, a avut relaţii strânse cu vârfurile clasei politice româneşti.(Al. Marghiloman, Petre Carp ş. a.). Lucrări publicate: Amintiri din Războiul Independenţei (1912, prefaţată de Delavrancea); banii rezultaţi din vânzarea cărţii, i-a folosit pentru ridicarea Monumentului Independenţei, de la poalele dealului Capela (autor: Ion Iordănescu). În timpul Primului Război Mondial, a fost mobilizat pentru a coordona  activitatea spitalelor din Râmnicu-Vâlcea.[1]

La alegerile din 1919, obține un loc de deputat independent fiindvotat de către 3.434  persoane.[2]

Și-a pus amprementa asupra cel mai cunoscut şi preţuit monument din Vâlcea, Statuia Independenţei de pe dealul Capela, ridicată la 17 mai 1915, prin subscripţie publică, la iniţiativa prefectului Gheorghe Sabin, participant la război. Această lucrare din piatră aparţine sculptorului craiovean Ion Iordănescu. Independenţa este întruchipată de o tânară femeie, care reprezintă simbolic România modernă, şi care ţine în mâna stângă stindardul naţional, în dreapta – o cunună de lauri, deasupra unei cărţi deschise confecţionate din aramă, aşezată pe soclu. În carte, sunt dăltuite numele eroilor din batalioanele de vânători, de linie şi dorobanţi ce au căzut pe câmpiile de luptă ale Bulgariei. Toată pietrăria de la acest zid (adusă cu 29 de vagoane de tren, de la Albeşti şi în 5 vagoane de la Gura Văii), precum şi ornamentele au fost cioplite şi lucrate cu multă grijă, de către lucrătorii în piatră italieni, sub conducerea antreprenorului Antonio Copetti.[3]

Doctorul Gheorghe Sabin, în lucrarea sa Amintiri din Războiul Independenţei, scrie: „ Noi (. . .) cei care am împărtăşit bucuriile victoriei şi am plâns pentru cei ce au murit, suntem datori să lăsăm pe pământ un semn care să amintească generaţiilor viitoare pe acei ce şi-au dat viaţa pentru a ne da o patrie liberă[4]. Mesajul său a rămas ca un model testamentar dedicat eroilor Vâlcii, cu pilduitoare învăţăminte pentru eternitate.

În materialul următor vom vorbi despre cărturarul Mihai David-Ghindăoanu, încheind astfel seria personalităților născute la Ghindăoani.

Prof. Emanuel Bălan

[1] http://www.istorielocala.ro/index.php/biblioteca-judeteana-antim-ivireanul-valcea/item/250-oameni-politici-v%C3%A2lceni.html; Constantin Tomșa, Personalități ale culturii din județul Neamț, Editurile Crigarux & Cetatea Doamnei, Piatra Neamț, 2014, p. 38-39.

[2] Monitorul Oficial, nr. 164, sâmbătă, 8 mai 1919, pag. 110.

[3] . http://ziaruldevalcea.ro/2016/03/05/monumentele-istorice-ale-orasului-ramnicu-valcea/.

[4] Gheorghe Dumitraşcu,  Epopeea Independenţei României în conştiinţa vâlcenilor, Editura Almarom, Râmnicu-Vâlcea, 2003.

Comenteaza

Adresa dvs. de mail nu va fi publicata pe site. Campurile obligatorii sunt marcate cu *