Connect with us

Actualitate

A demisionat dupa doar 20 de zile petrecute ca politist: „Eram carne de tun”

Publicat

pe

Un tanar politist anunta ca a demisionat din Politie dupa numai 20 de zile in care a lucrat in aceasta institutie, fiind ingrozit de conditii dar si de modul in care a fost tratat de superiorii sai. Tanarul venise in Romania dupa ce a petrecut 15 ani in Spania.

Tanarul relateaza, intr-o scrisoare trimisa Sindicatului Diamantul din Politia Romana, cum a fost batjocorit la Scoala de Agenti de Politie „Septimiu Muresan” din Cluj si ce conditii a gasit apoi cand efectiv a inceput sa lucreze ca politist.

„Odata ajuns pe teren m-am trezit intr-o sectie in care nu aveam caldura, toaleta si nici apa curenta unde sa ne spalam pe maini. Adica, daca mergeam la un caz de injunghiere si ma patam cu sange nu puteam sa beneficiez de o igiena normala pe care o gasesti in orice tara civilizata. Pe scurt, daca prin absurd eram eu mai ‘prost’ si peste 2 ore uitam ca m-am patat cu sange si nu am avut cu ce sa ma spal si imi rodeam unghiile mai luam si o hepatita cadou.

Sa nu mai spun ca in 20 de zile nu ni s-a oferit nicio dotare, nici tomfa, nici catuse, nici spray iritant-lacrimogen, nici pistol, etc… dar sa avem in vedere ca am avut apeluri ‘112’ cu scandaluri destul de grave, cu peste 5 persoane nervoase implicate, la care eu am fost nevoit sa merg cu mainile in buzunar si coada intre picioare rugandu-ma sa nu fie recalcitranti faptuitorii ca poate imi iau si bataie. Deci nimeni nu a fost interesat ca nu aveam echipament si dotare corespunzatoare si pur si simplu eram ‘carne de tun’” , a relatat politistul.

Iata scrisoarea tanarului:

„AM FOST POLITIST 20 DE ZILE! MI-AM DAT DEMISIA! NU VREAU SA MOR, DIN CAUZA INDIFERENTEI SI INCOMPETENTEI VOASTRE!”

„Ma numesc „agent” Boran George si sunt un baiat din Caras-Severin care a fost plecat in Spania, impreuna cu familia, timp de 15 ani, adica de la varsta de trei ani.

La varsta de 18 ani am decis sa fac „minunatul pas” de a ma intoarce in Romania.

Deoarece visul meu din copilarie a fost sa devin politist, am zis ca cea mai adecvata optiune este cea de a da admitere la Scoala de Agenti de Politie „Septimiu Muresan” Cluj – Napoca.

Intrucat eu nu facusem nicio clasa in Romania, timp de aproximativ sase luni am fost nevoit sa iau intensiv ore de gramatica, limba romana si engleza, iar odata pregatit, am sustinut examenul de admitere, unde am obtinut 74 de puncte. Imi amintesc ca in momentul in care am vazut la avizier ca punctajul meu, care reprezenta media ultimului admis, a fost obtinut de mai multi concurenti, am fost convins ca n-am nicio sansa sa fiu declarat admis din moment ce eu facusem studiile in Spania, iar media mea de „BAC” era irelevanta. Asta e, mi-am zis, am picat.

Am iesit din scoala si am plecat spre casa, avand 250 de km de parcurs, cu gandul ca voi da un nou examen de admitere in anul urmator.

A doua zi insa am avut parte de o surpriza. Am primit un telefon de la Scoala de Agenti de Politie „Septimiu Muresan” Cluj – Napoca si mi s-a comunicat ca s-au eliberat niste locuri si am fost si eu admis. Bucuros de vestea primita, m-am urcat din nou in masina si am plecat la Cluj, pentru a mi se lua masuri pentru uniforma.

Totul a fost bine pana cand am intrat in scoala de agenti de politie si m-am lovit de bataile de joc excesive venite din partea cadrelor, de uniforma rupta si pantalonii cu gauri in loc de buzunare, care mi-au fost oferiti.

In prima luna in care am ajuns in Scoala de Agenti de Politie ni s-a cerut sa intram in IPA obligatoriu fiind nevoiti sa platim o suma de aproximativ 60 de lei. De mai multe ori ne-au fost ceruti banii pentru a cumpara vesela la cantina si pentru a repara defectele complexului scolar care pot spune cu certitudine ca nici pana acum nu au fost remediate. De exemplu, in sala de sport poate sa iti „pice” din „intamplare” o bucata de tencuiala in cap, deoarece o scoala „EUROPEANA” prevede lucrul asta, din cate se pare. Totodata, pentru a sustine tragerile in poligon am fost nevoiti sa achizitionam fiecare clasa etichete pentru a lipi tintele, adica mai 25 de lei/clasa. Ne-a fost ceruta si suma de 13 lei, pentru a sustine proba sportiva de absolvire si 5 lei pentru „Locul de parcare” al echipajului SMURD, care a supravegheat intreaga activitate, plus copierea xerox a cursurilor care a fost peste 100 lei de persoana.

Avand in vedere ca eram 300 de elevi tin sa cred ca suma pe scoala depaseste un total de 70.000 de lei. Bani pentru care nici in zi de azi nu avem siguranta ca au mers unde trebuia, deoarece nu ni s-a oferit niciodata o factura sau o chitanta pe sumele cotizate.

Tin sa spun ca ingredientele folosite in mancarea pe care o serveam la cantina erau de cea mai penibila calitate posibila, in asa hal incat mai bine de jumatate dintre elevi nu mancau la cantina, deci peste 100 de kilograme de mancare erau aruncate zilnic.

Totodata, precizez ca nu caut sa fac rau nimanui si nu pun la indoiala profesionalismul bucatarilor si a personalului angajat la cantina, deoarece ei s-au ocupat de gatit cu produsele pe care le-au avut si vreau sa clarific faptul ca nu incerc sa ii atac pe ei, ci doar doresc sa scot in evidenta faptul ca din norma de hrana, care era folosita la achizitionarea produselor, probabil pentru a face economie, conducerea scolii cumpara cele mai proaste produse cand vorbim de calitate.

Cea mai grava problema a mea a aparut atunci cand m-am intors din practica, timp in care mi-am facut un tatuaj pe picior cu o semnificatie personala, de suflet. Tatuajul consta intr-o aripa cu diferite culori, aripa pe care, cu o saptamana inainte de a sustine examenul de absolvire, in momentul in care elevii ne-am prezentat la examinarea medicala, doctorul mi-a observat-o si l-a chemat pe domnul director al Scolii de Agenti de Politie „Septimiu Muresan”, pentru a decide ce masura se va lua impotriva mea.
Acesta, cand a vazut tatuajul mi-a spus ca in niciun caz nu mai pot sa sustin examenul de absolvire si ca va trebui sa mi-l scot cu sedinte laser si de-abia atunci imi va da sansa sa sustin examenul, cu urmatoarea serie de elevi ai scolii de politie, adica peste doua luni, in noiembrie 2019.

Cand m-am vazut in acea incredibila ipostaza si am realizat ca toata munca si eforturile mele timp de un an, in scoala de politie, risca sa fie in zadar, am fost nevoit sa apelez la domnul Marius Barbulescu lider al Sindicatului Politistilor „Mihai Viteazul”, pentru ai cere sprijin. Acesta a fost dispus sa ma ajute din primul moment si urmandu-i sfaturile am redactat o adresa catre conducerea Scolii de Agenti de Politie „Septimiu Muresan” Cluj – Napoca, pe care am depus-o la secretariatul unitatii, cu numar de inregistrare. A doua zi am fost chemat de directorul scolii, in biroul acestuia, iar in prezenta dirigintelui meu, mi-a comunicat ca a analizat cererea mea, nu mai e nicio problema cu tatuajul, iar eu pot sa sustin examenul de absolvire. Probabil a realizat penibilul situatiei in momentul in care si-a dat seama ca nu exista baza legala pentru a-mi interzice dreptul meu de a sustine examenul de absolvire.

Pentru a se razbuna pe mine si a-mi taxa indrazneala de a apela la liderul de sindicat, domnul director, om „ambitios”, fiind intr-o ipostaza negativa, a decis sa ma trimita la o examinare psihologica, pe motiv ca modul in care am scris adresa, i s-a parut a fi unul „agresiv”, iar dansul s-a gandit „citez”: „George, tu trebuie sa te examinezi psihologic, deoarece eu tie nu pot sa iti dau pistol, fiindca esti o persoana agresiva si maine – poimaine ma impusti”.

Pana la urma nu am avut ce sa fac si a trebuit sa ma prezint la psihologul scolii ca sa fiu putin „examinat” de catre acesta, pentru linistea domnului director. Mare mi-a fost mirarea atunci cand tot de la el am aflat ca pe director l-a deranjat foarte tare faptul ca eu am apelat la Sindicatul „Mihai Viteazul” si nu felul in care m-am adresat in adresa pe care i-am inaintat-o, deoarece in nici un moment nu am fost agresiv.

Desigur, pana la urma era unicul lucru pe care il mai puteau face impotriva mea, deoarece excluderea mea din examen nu era un lucru legal. Totusi am decis sa tac si sa trec peste toata bataia de joc.

Odata ce am terminat cu examenele si am absolvit scoala, am primit o pereche de pantaloni care nu erau de talia mea si nu intrau pe mine, o camasa cu insemne, o pereche de pantofi si cateva geci de politie cu care urma sa ma descurc urmatoarele saptamani pe teren.

Am absolvit scoala pe 20 septembrie 2019 iar pe 1 octombrie 2019 a trebuit sa ma deplasez la IPJ Prahova unde eu, impreuna cu zeci de proaspeti absolventi, a trebuit sa ne cautam cazare in Ploiesti deoarece ne-au plimbat o saptamana pana sa stim unde am fost repartizati.

Mai concret, vreau sa spun ca in 5 zile am cheltuit peste 800 de lei pe cazare, mancare si transport, deoarece demersurile au fost facute cu calm si nepasare, fara a se tine cont de problemele si de situatia noastra de tineri si proaspeti absolventi.

Scarbit fiind din scoala, cand am ajuns la IPJ Prahova, unde am observat lipsurile logistice cat si multe „drepturi” care figurau doar in scris, am decis sa imi dau demisia.

Din momentul acela au inceput bataile de joc si „mistourile” din partea unor colegi cu functii inalte. De exemplu: „Sper sa ai frigiderul destul de mare acasa fiindca ti-l vor umple cei de la conducere”.

Odata depusa demisia aveam nevoie de semnatura Inspectorului Sef, pe care l-am asteptat de mai multe ori cate 8 ore pe zi, timp in care am ajutat un coleg sa faca arhiva.. macar ca sa nu pierd timpul…

Au trecut cateva ore bune si am cerut Sefului de la Resurse Umane daca il poate ruga frumos pe Seful de Inspectorat sa aiba o discutie cu mine ca sa ii explic personal de ce am nevoie sa renunt la perioada de preaviz, iar raspunsul lui a fost ca: „Seful de Inspectorat nu are timp sa vorbeasca cu oricine”, moment in care am ramas „mut” si am evitat sa mai fac comentarii. Poate daca as fi fost un semizeu m-ar fii bagat in seama, dar cum sunt un simplu agent a trebuit sa astept ca sa vad raspunsul la cererea de preaviz din raportul de demisie.

Vazand ca se repeta acelasi lucru zile in sir am decis sa imi aman demisia si sa incerc totusi viata de pe teren, adica adevarata munca de politist.

A cincea zi de umblat pe la inspectorat am aflat unde am fost repartizat, adica la Sectia 11 de Politie Drajna, Postul de Politie Cerasu.

Odata ajuns pe teren m-am trezit intr-o sectie in care nu aveam caldura, toaleta si nici apa curenta unde sa ne spalam pe maini. Adica, daca mergeam la un caz de injunghiere si ma patam cu sange nu puteam sa beneficiez de o igiena normala pe care o gasesti in orice tara civilizata. Pe scurt, daca prin absurd eram eu mai „prost” si peste 2 ore uitam ca m-am patat cu sange si nu am avut cu ce sa ma spal si imi rodeam unghiile mai luam si o hepatita cadou.

Sa nu mai spun ca in 20 de zile nu ni s-a oferit nicio dotare, nici tomfa, nici catuse, nici spray iritant-lacrimogen, nici pistol, etc… dar sa avem in vedere ca am avut apeluri „112” cu scandaluri destul de grave, cu peste 5 persoane nervoase implicate, la care eu am fost nevoit sa merg cu mainile in buzunar si coada intre picioare rugandu-ma sa nu fie recalcitranti faptuitorii ca poate imi iau si bataie. Deci nimeni nu a fost interesat ca nu aveam echipament si dotare corespunzatoare si pur si simplu eram „carne de tun” .

Autospecialele cu care ne deplasam la aceste apeluri nu sunt mai presus de conditile „optime” oferite de Minister. Acestea nu sunt dotate nici macar cu sistem de cuplare pentru centurile de siguranta din spate. Deci daca ai „norocul” sa fii al treilea functionar cu „STATUT SPECIAL” si sa fii nevoit sa stai pe bancheta din spate la un apel „112” s-ar putea sa primesti gratuit cursuri de „zbor” din partea MAI.

Raman cu aminterea ca am purtat haina de politist pe care am imbracat-o cu mandrie si anexez o poza cu mine in uniforma atunci cand inca eram fericit, din pacate acum sunt scarbit si nu mai pot spune lucrul acesta.

Va multumesc ca nu mi-ati dat altceva de ales decat sa ma intorc in tara de unde am venit. Totodata anexez niste poze cu stadiu „singurei toalete” de la Sectie cat si cu interiorul „autoSPECIALEI”.

Deja m-am lungit prea mult, dar sincer, dupa 20 de zile in Politia Romana imi este de ajuns si unicul lucru pe care il iau cu mine este ajutorul pe care mi l-a dat Sindicatul „Mihai Viteazul” si ajutorul pe care mi l-a oferit domnul Marius Barbulescu, care pana la capat m-a sustinut si m-a ajutat si nu m-a vazut ca pe unul care vrea sa isi dea demisia pur si simplu, ci ca pe o persoana careia nu i s-au oferit drepturile legale de care trebuia sa beneficieze.

Va rog frumos pe toti sa distribuiti mesajul meu, ca sa ajunga cat mai departe, sa ajunga poate chiar la Minister pentru a-i intreba: PANA CAND? Pana cand trebuie umiliti politistii? Pana cand sa se iese in strazi cu pieptul dezvelit si cu centura goala pentru ca „nu sunt” bani de echipament? Doresc sa vad macar pentru colegii care au ramas in „afacerea voastra” o schimbare in bine, findca pentru mine nu va fi, pe mine de astazi m-ati pierdut… nu am de gand sa mai imi risc viata pentru voi…”

Continua sa citesti
Click pentru a comenta

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

FOTO | Mihai Vornicu – alături de oamenii din comuna Timișești

Publicat

pe

Mihai Vornicu candidează pentru funcția de primar al comunei Timișești și este pregătit să preia atribuțiile unui edil implicat. Această funcție nu înseamnă doar responsabilitatea administrației unei localități ci și implicarea în viața cetățenilor în mod activ.

Cel mai important lucru pe care un primar trebuie să îl facă este să cunoască oamenii locului și să le afle problemele și supărările, iar Mihai Vornicu a început să facă asta înainte de a ocupa această funcție. Mergând din poartă în poartă pe ulițele satelor din Timișești, Mihai Vornicu a întâlnit oameni gospodari și mândri de munca lor însă nemulțumiți de actuala conducere și de lucrările neterminate sau prost efectuate.

Cetățenii sunt nemulțumiți de lipsa canalizării și a apei curente în unele sate, de drumurile neasfaltate, sunt nemulțumiți că nu au un dispensar sau un cămin cultural. Mihai Vornicu este pregătit să schimbe aceste lucruri și să facă din comuna Timișești o localitate modernă, fără lipsuri și de care locuitorii să fie mândri.

Promisiunile noastre nu vor rămâne doar promisiuni! Ceea ce promitem putem realiza și o vom face! Așa este corect! Fiecare cetățean al comunei Timișești va ajunge să dispună de ceea ce are nevoie, de drepturile lui. Reușim împreună! Gândește-te la drepturile tale și votează responsabil! Te invit la vot pe 27 septembrie 2020” a declarat Mihai Vornicu, candidat la funcția de primar al comunei Timișești din partea alianței USR Plus+.

Continua sa citesti

Actualitate

Administrația locală si sportul in Târgu Neamț

Publicat

pe

Vom începe cu sportul rege. În weekendul ce tocmai a trecut, am participat la un turneu de fotbal organizat pe terenul de fotbal al Colegiului Național „Ștefan cel Mare”, concurs organizat în scop caritabil, banii strânși fiind donați copiilor defavorizați, pentru achiziționarea rechizitelor școlare. O inițiativa exemplară de altfel, toți participanțîi au dat dovadă de fair-play și respect în timpul meciurilor, cu mici tensiuni, pe ici pe colo, firești de altfel. A fost o atmosfera plăcută și toți participanții s-au felicitat la sfârșit, indiferent dacă au pierdut sau au câștigat. Am salutat astfel de inițiative și vom mai participa ori de câte ori se vor mai organiza.

Nu vrem să ne legăm neapărat de faptul că turneul a fost organizat de un anume partid politic, sau că a fost organizat chiar în timpul campaniei electorale. Sau să ne legăm de detalii tehnice, cum ar fi că terenul e cam strâmt, e cam strâmb, sau că nu este montată plasa deasupra suprafeței de joc și astfel mingile se duc fie în stradă principala, fie în curțile vecinilor, fie cad pe mașinile parcate în apropierea terenului; la un moment dat am rămas și fără mingi de joc. 😀

Cel mai mult am dori să întrebam edilii locali de ce se percepe o taxa de închiriere de 100 Ron/ora pentru teren, o sumă ce ni se pare mare pentru orașul nostru? De ce în alte părți e gratis iar la noi nu? În Cluj Napoca de exemplu, terenurile de fotbal nou înființate din cadrul complexului sportiv se închiriază GRATIS!!! Rezervarea se face online sau la telefon și cu respectarea, bineînțeles, a regulilor de curătenie și disciplină, toată lumea e fericită. Terenurile sunt pline tot timpul, este promovat sportul, ceea ce înseamnă sănătate, și banii rămân în buzunarele cetățenilor. De ce la ei se poate și la noi nu? Și un program guvernamental a fost transformat în sursă de venit? Pentru liceu, primărie, nu știm exact.

Haideți să nu mergem atât de departe și să ne uităm în curtea unei comune din zona noastră, chiar lângă Târgu Neamț. Nu dăm nume pentru a nu se crede că facem campanie pentru un candidat anume, dar, aceeași poveste. Același program PNDL, același teren, aceeași mărime, aceleași condiții, preț ZERO. SE ÎNCHIRIAZĂ ÎN MOD GRATUIT!!! Doar cu rezervare în prealabil. La ei se poate și la noi nu. De ce?

Să mergem la stadionul echipei Ozana. Am observat cu toții că au fost amputate cele 2 terenuri din spatele stadionului pentru a construi amfiteatru. În loc să investească în acel spațiu, să creeze o baza sportivă modernă, care să conțină spații corespunzătoare de cazare, SPA, sala de forță și fitness, masaj, terenuri de antrenament, să atragem marile echipe să vină la noi în cantonamente, noi am demolat orice vis ce putea deveni realitate. Echipele mari de fotbal și nu numai, plătesc sume mari de bani pentru a avea unde să se antreneze, dar trebuie să le oferim condiții. Și aveam o poziție extraordinară, la baza cetății, plus că și spațiul îl aveam.

Amfiteatrul ar fi putut fi construit în parcarea din spatele tribunei stadionului, iar terenurile să le fi păstrat și modernizat. Această ar fi fost viziunea noastră privind baza sportivă Ozana. Dar se pare că nu am fost în același gând cu actuală conducere a orașului.

De menționat ar mai fi și sala de sport acoperită de la poalele Cetății Neamț, care are o suprafață de joc foarte bună, în schimb vestiarele și grupurile sanitare sunt rudimentare, având baterii defecte la dușuri și la chiuvete, iar igienă lasă mult de dorit.

Să trecem la tenis de câmp. Știați că avem 3 terenuri de tenis, disponibile zilnic, aparțînând clubului sportiv Târgu Neamț? Întrebam pentru că duminică după-amiază, probabil în una din ultimele duminici însorite ale anului, toate cele 3 terenuri de tenis erau pustii; unul acoperit și 2 descoperite. Porțile terenurilor închise cu lacăt. Am încercat să găsim o persoană de contact sau un număr de telefon, fără succes din păcate. Din nou, se evidențiază interesul autorităților față de promovarea sportului în orașul Târgu Neamț. Au avut grijă totuși să cheltuie bani pentru a achiziționa plasa de mascare, să o monteze de jur împrejurul terenurilor, pentru a nu vedea cetățenii că de fapt există terenuri de tenis dar sunt goale mai tot timpul.

Soluții?
– Crearea unui parteneriat public-privat, dacă nu avem personal în măsură să gestioneze și să promoveze tenisul de câmp în Orașul Târgu Neamț;
– Angajarea de personal competent, calificat, fără pile sau cumetrii, care să se ocupe efectiv de acest sport, de întreținerea în condițîi optime a terenurilor, de atragere a practicanților sportului, de organizare de concursuri, etc. Să angajăm oameni pasionați de acest sport și suntem siguri că vom reuși să atragem și sportivi în acest fel.

Și lista poate continuă, așteptăm sugestii și din partea dumneavoastră de altfel. Trebuie să folosim bazele sportive pe care le avem deja. Trebuie să încurajăm cetățenii să facă sport, trebuie să îi atragem creând condiții optime, organizând concursuri, turnee, antrenamente, pentru toate categoriile de cetățeni: copii, juniori, seniori, elevi, pensionari, fete, băieți, etc.

Dacă există voința, noi credem că putem face orice. Să mergem mai departe și să vorbim de piste de biciclete? Trotinete electrice, închiriere de biciclete, spații special amenajate pentru pasionații de skateboard și rotile? Vor sări din nou unii cu gură pe noi să ne taie aripile afirmând că visam, că mințim, că nu vom avea așa ceva decât peste 50 de ani probabil…

Noi vă contrazicem și vă spunem că se poate și la noi, sunt lucruri lumești și firești în anii pe care îi trăim. Trebuie să avem curaj că se poate și la noi, este nevoie în primul rând de inițiativa și voință.

Aceste probleme sunt bine cunoscute de către toți iubitorii de sport din orașul Târgu Neamț și nu numai, însă nimeni nu le-a expus în mod public. ” – a declarat Iulian Popa, Președintele USR Târgu Neamț.

Continua sa citesti

Actualitate

Împreună putem reuși! – Mihai Vornicu te cheamă la vot!

Publicat

pe

Timpul trece și se apropie ziua de 27 septembrie, ziua în care vă invit pe toți la vot!  Cu toții ne dorim același lucru, o comună prosperă și cu care să ne mândrim. Sunt convins că alături de dumneavoastră și de colegii din echipă putem realiza lucruri folositoare și frumoase. Vom aduce toate satele la egalitate, fără diferențe, deoarece toți aparținem aceleași comune  și toți avem aceleași drepturi. Împreună putem reuși!

O comună este formată din mai multe sate, iar locuitorii fiecărui sat trebuie să simtă că aparțin aceluiași loc. De aceea este nevoie ca în fiecare localitate a comunei noastre cetățenii să aibă accesul la utilități, străzi asfaltate, iluminat public, consultanță medicală, spații publice curate, parcuri și cluburi pentru copii, centru sportiv, ajutor pentru o situație școlară cât mai bună, iar lucrurile pot continua. Este drept că unele dintre aceste fapte există, dar sunt limitate cetățenilor. Trebuie să facilităm accesul lor și să venim în sprijinul tuturor. Pot părea multe de făcut, dar împreună se poate! Împreună putem face fiecare localitate să fie un mediu plăcut și sigur de locuit. Dacă ne dorim, putem realiza!

Comuna Timișești este formată din cinci localități, însă nu în toate au loc activități didactice. Unii copii sunt nevoiți să facă naveta spre școală în alt sat, trezindu-se de dimineață și terminând orele cel puțin la ora 12. Fiecare elev petrece minim patru ore la școală, dar aici se mai adaugă timpul spre școală și înapoi spre casă. Este un interval de timp destul de mare în care copii trebuie să ia și masa, iar aici intervine problema laptelui și a cornului.

De câțiva ani se încearcă schimbarea acestui pachet, în unele locuri fiind rezultate, iar în altele nu. În partea mai puțin plăcută se află și copiii din comuna noastră.

Un obiectiv de al nostru este de a schimba acest fapt cu distribuirea de pachete cu mâncare, de a versifica periodic pachetul și de …

Pe lista noastră de obiective este pachetul cu rechizite școlare necesare oricărui elev. Dorim să venim în ajutor tuturor familiilor cu copii din comună și la fiecare început de an școlar elevii să primească tot ce le este necesar pentru a putea participa corespunzător la ore, în funcție de cerințele anului de studiu. Toți elevii ar trebui să faciliteze de acest program, indiferent de situația financiară sau de alți indici. Educația este gratuită și trebuie să încercăm să scutim cât de mult cheltuielile părinților.

Ca orice comunitate, avem nevoie și noi de momente frumoase, de socializare și de veselie. Acest gând a dus spre dorința de a organiza „Ziua satului” în fiecare sat din comună. Cu toții muncim zi de zi și am merita măcar o singură zi pe an să știm că putem ieși cu familia și prietenii în satul nostru și să ne simțim bine. Prin acest proiect dorim și să sprijinim producătorii locali(tarabe cu produse locale) și să aducem în fața comunității copiii și oamenii talentați din fiecare sat, care să ne încânte cu aptitudinile lor. Prin acest proiect putem îmbina muzica, veselia și dansul cu dezvoltarea comerțului, promovarea producătorilor locali și a tinerilor talentați.

După cum bine știți, o problemă pe care o întâlnim tot mai des acum este cea a produselor alimentare procesate, provenite din import, care nu ne dau mereu certitudinea unei calități. De asemenea, majoritatea știm că în comuna noastră sunt mici producători locali, care au grijă de producțiile lor și pot garanta calitate, însă ajung să rămână cu produsele nevândute. Este păcat că se întâmplă astfel. Trebuie să venim în sprijinul lor, să îi susținem, iar asta nu o vom face doar în folosul lor, ci și pentru noi, pentru a fi siguri de proveniența și calitatea produselor. Comerțul local trebuie dezvoltat, iar o modalitate de a face asta sunt târgurile periodice, proiect ce îl voi susține!

Un lucru ce ne preocupă pe toți, indiferent de vârstă și ocupație, este sănătatea. Comuna noastră are nevoie de dispensare și farmacii funcționale, aduse la actualitatea zilei de azi. Vreau ca măcar în satele Timișești și Dumbrava să existe dispensar și farmacie funcționale, iar în celelalte localități să se realizeze vizite săptămânale la care pot veni cetățenii pentru consultații. Nu este ușor nici pentru cei tineri să facă drumul până la Târgu Neamț pentru un consult sau pentru a lua o pastilă, dar mai ales pentru bătrânii noștri. Trebuie să încercăm să le ușurăm greutățile pe cât posibil și să îi scutim de niște drumuri ce ar putea fi netrebuincioase.

Cu toții ne dorim dezvoltarea și modernizarea comunei, iar pentru asta ne vom lupta să aducem fonduri europene, guvernamentale și să obținem toate finanțările posibile pentru a duce la bun sfârșit proiectele noastre. Vrem o comună fără străzi neasfaltate, cu case racordate la apă, canalizare și gaz metan, iluminat public în toate cele cinci localități. Știm că nu sunt ușor de realizat aceste proiecte, dar forțele noastre vor fi îndreptate spre realizarea acestora. Nu promitem ce nu putem realiza! Aceste lucruri pot fi aduse la realitate cu voință și muncă.

Promisiunile noastre nu vor rămâne doar promisiuni! Ceea ce promitem putem realiza și o vom face! Așa este corect! Fiecare cetățean al comunei Timișești va ajunge să dispună de ceea ce are nevoie, de drepturile lui. Reușim împreună!

Eu sunt Mihai Vornicu și te invit pe 27 la vot! Gândește-te la drepturile tale și votează responsabil!

Continua sa citesti

Popular